Managementul Resurselor Umane

    Managementul resueselor umane (MRU) în instituția de învățămînt reprezintă un sistem coerent și logic de activități specifice și resurse ce interrelaționează și se condiționează reciproc, avînd ca finalitate realizarea obiectivelor strategice ale instituției de învățămînt, precum și atingerea nivelului dorit de satisfacție al angajaților ei.

Scopul MRU este realizarea obiectivelor strategice ale instituției de învățămînt, cu implicarea conștientă și totală a angajaților ei. Este important să se conștientizeze contribuția pe care salariații o aduc la atingerea obiectivelor și la dezvoltarea instituției, a gradului lor de implicare în adoptarea deciziilor manageriale.

Managementul resurselor umane trebuie să se centreze atît pe asigurarea personalului necesar și valorificarea sa oprimă, cît și pe investigația în resusele umane și în dezvoltarea lor profesională și personală.

Sistemul MRU ar trebui să se concentreze asupra individului în ceea ce privește sistemele de evaluare, pregătire, recompensare etc.

Reeșind din scopul major al MRU se reliefează obiectivele sale generale și obiectivele tactice/operaționale.

Obiectivele strategice ale managementului resurselor umane se referă la prognozarea, planificarea și adoptarea politicii de personal pe termen lung.

Obiectivele tactice au în vedere organizarea și administrarea activităților curente privind personalul instituției.

Activitățile specifice sistemului MRU

După Deaconu A., Podgoreanu S., Rasca L., MRU are două mari dimensiuni:

·        dimensiunea operațională,

·        dimensiunea emergentă.

Dimensiunea operațională se compune din activități specifice care pot fi ordonate logic și temporal astfel:

·        identificarea obiectivelor generale și a politcilor care să asigurenutilizarea eficientă a resurselor umane;

·        asigurarea resurselor umane necesare (prin: recrutare, selectare, angajare în instituție);

·        dexvoltarea resurselor umane (adică: evaluarea performanței și a potențialului cadrelor didactice, determinarea nevoilor de formare, elaborarea programelor de formare, derulare acțiunilor de formare și evaluarea și controlul programelor de formare).

·        Conservarea resurselor umane ( adică: evaluarea posturilor de muncă, punerea la punct a unui sistem de remunerare, administrarea disciplinei).

Dimensiunea emergentă cuprinde toate activitățile care țin de activitățile operaționale. Ele au impact puternicnasupra climatului organizțional, care poate  să-l îmbunătățească sau să-l afecteze.

·        reliefarea, cu participarea personalului implicat  a direcțiilor necesare;

·        revizuirea sau adoptarea unei filosofii de management care să fie compatibilă cu nevoile societății și cu așteptările indivzilor sau grupurilor de muncă;

·        stabilirea, atunci cînd e necesar, a unor noi forme de organizare.